Gânditorii Asociaţiei - A fi sau a nu fi

Preşedintele Asociaţiei Bisericilor Baptiste Române din SUA şi Canada are nevoie de părerile unor păstori ai Asociaţiei în procesul (care durează, şi durează şi durează…) de luare a unei poziţii faţă de alunecările doctrinare ale lui Iosif Ţon. Nu de ale tuturor, ci numai de cele care consideră că nu se cuvine să îl condamnăm pe Iosif Ţon. Părerile celorlalţi nu contează. Bunăoară, părerea fratelui Ioan Brisc, păstorul Bisericii Baptiste din Portland, nu contează, deşi acesta şi-a văzut biserica hărţuită de Iosif Ţon şi de aliaţii acestuia. Părerea fratelui Liviu Ţiplea, iarăşi nu contează, deoarece şi el este de părere că Asociaţia trebuie să ia o decizie fermă în legătură cu Iosif Ţon.

În schimb, preşedintele are urechea plecată foarte jos, atât de jos încât poate să prindă şuşotul fratelui Teofil Cocian, care a fost şi el preşedinte al Asociaţiei şi s-a distins în acelaşi mod, adică a ocupat funcţia de preşedinte fără să îndrepte cu nimic lucrurile din Asociaţie. Această voce este importantă pentru preşedintele actual al Asociaţiei! Şi ce spune păstorul Teofil Cocian?

…depinde de noi dacă suntem gata să înţelegem că experienţele lui (Iosif Ţon) cu Dumnezeu sunt diferite de ale noastre şi că Dumnezeul nostru este mai mare decât doctrina baptistă, pe care poate că nu o înţelegem aşa cum trebuie. Este o durere şi o greşală mare ca un om al lui Dumnezeu că fratele Ţon nu şi-a mai găsit locul în bisericile noastre.

Oare de ce o fi Teofil Cocian baptist (şi încă păstor baptist!), dacă, aşa cum mărturiseşte, nu înţelege doctrina baptistă? Şi dacă nu înţelege doctrina baptistă de ce crede că se poate pronunţa în cazul lui Iosif Ţon? Ce ar fi să îşi poarte singur durerea şi să lase Asociaţia în pace să hotărască odată ce atitudine va lua faţă de noua credinţă a lui Iosif Ţon?

Un altul, cu trecere la preşedintele Asociaţiei, este de părere că nu trebuie să ne debarasăm aşa uşor de înaintaşii noştri, fără să înţeleagă că un popor nu se debarasează de înaintaşii săi, dacă aceştia rămân credincioşi poporului lor! Dar ce să faci cu “înaintaşii” care se debarasează de credinţa sfinţilor?

În schimb, sfatul fratelui Liviu Ţiplea este total ignorat:

Intrebarea care trebuie să ne-o punem toţi în toată această dezbatere este următoarea: “Pe cine vrem să cinstim mai mult, pe oameni sau pe Dumnezeu?” Dacă fratele Ţon a îmbraţişat o învăţătură străină de modul cum înţelegem noi Biblia, de ce să ne sfiim să spunem lucrul acesta? Responsabilitatea noastră nu este să evităm cu orice preţ subiectele controversate, ci să spunem adevărul în dragoste. Referitor la experienţele fratelui Ţon de care vorbeşte fratele Titi, trebuie să fim foarte atenţi să nu ne facem vinovaţi de păcatul major al carismaticilor, adică să subordonăm Cuvântul lui Dumnezeu experienţelor noastre. Revin din nou la principiul din mărturisirea de credinţă: Biblia este autoritatea finală în materie de crez şi practică. Da, Dumnezeul nostru este mai mare decât credinţa Baptistă, dar niciodată nu oferă experienţe care contrazic Cuvântul Lui. Experienţele cele mai bizare şi groteşti sunt puse pe seama lui Dumnezeu. Şi aici nu mă refer la experienţele fratelui Ţon, ci în primul rând la experienţele celor cu care s-a asociat dânsul. In cartea sa “Charismatic Chaos” John MacArthur relatează un incident povestit de unul din păstorii lui asociaţi care a participat la o conferinţă charismatică pentru oamenii de afaceri, unde un preot catolic a mărturisit că Maria, mama Domnului, i-a dat darul vorbirii în limbi, în timp ce se ruga cu rozariul catolic. Păstorul carismatic, care modera întâlnirea, s-a ridicat şi a spus:

“Ce mărturie extraordinară! Nu sunteţi bucuroşi că Dumnezeu nu este legat de ideile noastre cu privire la ceea ce este doctrinar acceptabil? Unii vor încerca să respingă mărturia acestui frate pentru faptul că nu se potriveşte cu sistemul lor doctrinar. Dar cum eşti umplut de Duhul Sfânt nu contează, atât timp cât ştii că ai primit botezul.”

Audienţa, care număra câteva sute, a explodat în aplauze puternice şi suţinute. Nimeni nu părea interesat să pună sub semnul întrebării mărturia acestui preot, deşi era în conflict evident cu adevărul biblic. Nici experienţele fratelui Ţon şi nici experienţele noastre nu ne pot propulsa pe o poziţie unde să nu fim evaluaţi prin prisma Cuvântului.
Să ne ferească Dumnezeu să încercăm să-i mulţumim pe oameni mai mult decât pe Dumnezeu.
Cu dezamăgire,
Liviu Ţiplea

Împărtăşim întru totul dezamăgirea fratelui Liviu Ţiplea. Să nu ne pomenim că vom avea în curând o Asociaţie de dezamăgiţi. Atunci, preşedintele nu va mai putea să îşi decline responsabilitatea!