Ei or bănuit că acolo ne ducem si într-adevăr strada a fost blocată de masinile poliţiei, miliţiei de atunci, si când au venit fr. Lae si fr.Petrică Cocîrţeu, i-au legitimat. Cred că, din punctul meu de vedere – eu le-am spus si atunci lor - poate că asta-i supără să audă si acuma după atâţia ani, că eu, din punctul meu de vedere, consider că trebuiau să-si dea buletinele. Ei au spus: De ce, că n-am făcut nimic? De aici a plecat răzmeriţa, miliţienii au pus mâna pe ei să-i bage forţat în dubă, ei n-au vrut si atunci femeile, nevestele lor si cei care au fost s-au opus la lucrul ăsta, chiar au tras de miliţieni. Inclusiv si tăticul meu a participat la asta, măcar cu vocea dacă n-a întins mâna, că mai mult femeile, bărbaţii n-au fost asa de curajosi. Femeile au fost incisive, una dintre ele l-a muscat pe un miliţian de deget si de mână. Eu n-am fost acolo. Scăpasem de la spital, am avut hepatită si Duhul lui Dumnezeu la iesirea din biserică, spune, ”mă, nu te duce”. Deci am auzit o voce, în interior, nu în exterior si i-am spus lui Petrică Cocîrţeu, măi, eu nu merg, eu mă duc, - unde sedeam eu de fapt, la moasa mea, asa îi spuneam, moasa, o mătusă de-a mea, acolo eram, stăteam eu cu nevasta mea, - mă duc acasă. O venit o masină, o Dacie si chiar locul din faţă era liber si opreste. ”Hai nu mergi, te duc acolo?” - si ei mergeau la moasa mea la masă, ăstia din masină. ”Hai, că te ducem cu masina.” Petrică Cocârţeu, face către mine: ”Du-te, tu ai scăpat.”
Si acum, după ani, când m-am întâlnit cu el, i-am zis: „măi, ce a fost cu cuvintele acelea, au fost profetice”, de ca si cum ar fi stiut ceva. N-a stiut nimic, decât, asa i-a venit să zică. Si eu m-am dus la masă acolo, eram toţi si într-un târziu apare tăticu. Aici e o scenă mai de râs. Vine tăticu si intră si noi eram la masă toţi, se uită la mine, asa holbat: ”Unde-i Viorel?” Deci el mă întreba chipurile pe mine. Sunt aicea. Si atunci începe să plângă. Pe Lae, asa-i ziceam noi, Lae Rădoi, Pătru i-au arestat, i-au dus la miliţie. Atunci mi s-au tăiat picioarele, răsuflarea, orice putere si i-am spus lui tăticu, la nevasta mea: ”hai si noi la Bolvasniţa”. Acolo era casa părintească, acolo era tăticu si mămica. Si am plecat. În duminica aceea încă mai circulau autobuze, pe vremea lui Ceausescu, si m-am dus la autobuz – n-aveam masină. Am urcat în autobuz. În timpul acesta, un frate, nu-i dau numele că trăieste si acum, (unul pe nume .......), cu masina lui, cu Dacia , a adus pe poliţisti la casa asta, la moasa mea. Să mă ridice si pe mine. O aflat că acolo sunt. Moasa iese si le spune: Nu, o plecat la Bolvasniţa. Ei repede, cu aceeasi masină s-au dus la Bolvasniţa. Acasă iese mămica si spune: Nu, nu-i aici, el este la Caransebes, acolo. Si ăstia pleacă înapoi. În timpul acesta autobuzul nostru s-a petrecut cu ei. Ei s-au dus mai repede, s-au întors, nu m-au găsit. Până luni dimineaţa când au telefonat la miliţia din Bolvasniţa să mă ducă sub cătuse la ei, la Caransebes.
În tot timpul acesta, duminică seara, după amiaza, trebuiau să ţină serviciul. Au blocat biserica si au sigilat-o, ca să nu-i mai dea voie si toţi fraţii si surorile s-au adunat acolo în stradă, si deacasă, Duhul Domnului nu mi-a dat liniste, ”Măi fraţii tăi suferă si tu fugi?” M-am pus într-o masină si am fugit într-o masină a unui prieten si m-am dus la Caransebes. Când am văzut publicul cum stătea în stradă, am avut senzaţia ca la o casă care a ars. Asa o dezolare, asa o decepţie, deprimare si în timpul ăsta vine Ionică Moldovan, actualmente e în America, în Dallas, vine la mine la masină – noi eram prieteni – zice: ce faci? I-am spus gândul: uite, fraţii mei suferă, am de gând să mă predau si eu. ”Măi, da te-au găsit?” ”Nu.” ”Atunci, de ce dai carne vie în ţeava tunului? Du-te acas. Nu fugi. Dacă te găsesc...”
Dintr-odată m-am înseninat, asa mi-a luat ca o piatră de pe inimă si zic: ”Da, domnule, eu n-am fugit de ei, nu m-am ascuns, nu m-au găsit, asa a rânduit Dumnezeu.” M-am dus acasă linistit. În seara aceea tineretul din Caransebes au făcut protest în frunte cu Prejban Ioan, s-au dus la miliţie, au protestat. Ăstia i-au alungat cu lacrimogene, cu jeturi de apă, iară reveneau. Si atunci unul dintre poliţai a văzut că asta-i mai incisiv si au pus mâna pe el, l-au băgat înlăuntru si de acuma aveau trei, atâţi cât trebuiau să fie pe listă. Si as putea spune că, în locul meu a suferit altul si de data asta. Ce-i mai important, că îl cheamă Prejban sau Vuc? - nu conteză, erau trei.
2 comments:
Dvs. reprosati altora lipsa documentarii. Ce-ar fi sa va documentati si dvs?
1- Comunicatul pastorului T. Cocian se referea la polemica lui T. Pop cu I. Tzon referitor la mysticism si indumnezeire si a fost anterior “defectarii” lui Tzon la strajeri. Nu amestecati oalele! Pastorul Cocian si ceilalti de pe coasta de Est a USA au decis sa nu se implice in acea polemica, declinindu-si competent in aceste domenii.
2- T. Cocian nu e teolog. Dupa cum nu sunteti nici dvs, nici eu si nici autorul Pop. Spre stiinta dvs., teologii romani n-au primit bine cartea lui T. Pop. N-o dati deci lectura obligatorie nimanui pt ca nu e o lucrare de referinta. Ca sa fie pace pe Pamint, teologii romani n-au primit bine nici noile orientari ale lui I. Tzon.
3- Crititcile lui Pop la adresa lui Wurmbrand sunt vechi. Cu vreo 12 ani in urma am vazutg pliante tiparite de dinsul in care-l critica pe RW cum ca predica mereu acelasi lucru (despre dragoste!) si c-ar fi influentat de new age. Fratele PoP e liber sa scrie ce doreste. La fel dvs, eu, sau –vai- chiar si fr. T. Cocian. (pt clarificare: sunt Baptist mistic; la fel a fost si L. Olah)
4- Nu va cunosc. Se vede insa de la o posta –din Detroit- ca aveti ceva impotriva lui T. Cocian si [evident] I. Tzon. Si asta va impiedica dreapta judecata.
Numai bine!
Stimate Anonim,
1. Comunicatul păstorului T. Cocian nu se referă doar la disputa dintre T. Pop şi I. Ţon. Dacă ar fi fost o referire doar la acel conflict (pe care trebuie să spunem că T. Cocian nu îl înţelege) am fi trecut-o cu vederea. Deranjul este că scrisoarea a fost redactată după migrarea lui Iosif Ţon la carismatism şi la alte erezii, şi T. Cocian vrea să determine pe păstorii Asociaţiei şi pe membrii Asociaţiei să nu ia atitudine faţă de această migrare. Iată citatul scrisorii care arată că nu aveţi dreptate cu privire la datarea scrisorii lui T. Cocian.
"fratele Ton ne-a promis ca in zilele urmatoare ne va scrie si ne va explica lumina doctrinara pe care o are cu privire la inbratisarea acestei miscari de trezire din Romania . Noi fara sa asteptam ne-am grabit, parca sa nu pirdem ocazia, sa-l acuzam si sa-l condamnam in toate felurile. Nu va grabiti."
T. Cocian ignoră tot ceea ce s-a publicat despre străjeri, material care le arăta multa rătăcire. Mai puteţi să îl scuzaţi? Dacă o faceţi atunci am eu dreptul să vă acuz de părtinire.
2. Nu suntem teologi, dar ştim bine în cine am crezut. Iosif Ţon nu mai ştie dacă jertfa Domnului Isus este suficientă pentru salvare. A nu lua atitudine faţă de această poziţie a lui I. Ţon este inadmisibil, cu atât mai mult dacă eşti în conducerea Asociaţiei. Vreau să ştiu şi eu care sunt teologii români care nu au primit bine cartea lui T. Pop.
3. Chiar dacă criticile lui T. Pop la adresa lui R.W. sunt vechi, lucrul acesta nu le face mai puţin valabile. Dacă o să vă dau citate din R.W. o să vedeţi că T. Pop a avut dreptate. Aici este greşala Asociaţiei, că i-a permis lui R. Wurmbrand. să predice la amvoanele ei, deşi era infectat cu teologie liberală. Dar ce să facem dacă avem păstori care nu sunt teologi!
4. Da, am ceva împotriva tuturor celor ce şi-au trădat fraţii sub comunism şi nu vor să recunoască, şi am ceva împotriva celor ce strică Evanghelia, şi implicit împotriva celor ce nu condamnă această stricare, deşi sunt puşi să vegheze tocmai la acest lucru.
Acum am şi eu câteva întrebări:
1. Cum se face că Iosif Ţon a acţionat la fel ca şi securitatea vis-a-vis de botezul în aer liber programat la Oradea? A cui slujbă a făcut-o când l-a oprit pe Liviu Olah să ţină botezul?
2. Cum se face că Iosif Ţon ne-a lăudat iniţial pentru poziţia ce am avut-o la Caransebeş, ca apoi să insiste ca Biserica să schimbe comitetul ales, exact aşa cum cerea securitatea?
3. Cum se face că I. Ţon a trecut de partea Uniunii Baptiste, pe care o criticase puternic înainte, şi ne-a condamnat în schimb pe noi, cei care acţionam după Cuvântul luiDumnezeu, refuzând să dăm voie securităţii de a se amesteca în problemele Bisericii care ne-a ales statutar?
4. Cum se face că Iosif Ţon a cerut nevestei mele să dea declaraţie că eram vinovat, exact ceea ce îi cerea şi securitatea?
5. Cum se face că Iosif Ţon a cerut Europei Libere să nu dea publicităţii scrisoarea lui R: Capusan, O. Doboş şi P. Gavrilovici prin care se arăta că I. Bogdan a fost ucis de securitate?
6. Cum se face că există trei note informative date securităţii după 1980 în care I. Ţon le spune să aibe răbdare cu el, deoarece mulţi îl suspicionează deja de colaborare cu securitatea?
7. Cum se face că I. Ţon a luptat din răsputeri ca să împiedice vizita regelui Mihai în Biserica Baptistă din L.A., lucru pe care doreau să îl oprească şi agenţii securităţii?
Post a Comment